Ce spun animalele despre caracterul oamenilor

.

Parvenirea, reuşita obţinută profitând de alţii a devenit un model de succes, iar încrederea se câştigă cu greu. Ca să afli natura adevărată a unui om, observă-l în relaţia…
… cu animalele. Modul în care un grup de oameni îi tratează pe cei mai slabi este un indicator al civilizaţiei acelui grup. Dacă ne uităm la cele mai avansate societăţi din lume, vom vedea că cei slab echipaţi pentru supravieţuire în jungla capitalistă sunt protejaţi, ajutaţi şi încurajaţi să trăiască vieţi pline de bucurii şi lipsite de umilinţe şi privaţiuni.

Tot în aceste societăţi vom descoperi şi sisteme bine puse la punct de asigurare a bunăstării animalelor. Noi avem tot felul de ONG-uri, avem şi o Poliţie a Animalelor, dar zi de zi vedem acte de cruzime greu de imaginat.

În toate tratatele de psihopatologie se spune că violenţa se cultivă în stadii şi că un om care e în stare să tortureze şi să ucidă un animal este capabil şi să ucidă un om. Un ţăran care îşi bate calul care îl ajută în gospodărie îşi bate şi soţia, şi copiii, mai mult ca sigur.

A avea o altă fiinţă vie în grijă este o răspundere pe care doar cineva cu serioase probleme psihice o poate vedea ca pe o putere absolută. Da, uneori noi suntem cei care decidem în privinţa animalelor din grija noastră, dar avem obligaţia de a decide luând în calcul binele animalului.

Oamenii care au animale şi le tratează cu respect se fac mai plăcuţi celorlalţi , sunt mai veseli şi mai sănătoşi, o arată studii numeroase. Vindecarea şi recuperarea se accelerează în prezenţa unui animal. De ce?

Răspunsul este simplu: animalele ne învaţă lucruri pe care le ştiam şi noi cândva, dar le trecem cu vederea, în goana după tot felul de recompense materiale sau publice.

Animalele trezesc în noi sentimente pe care le reprimăm în prezenţa semenilor noştri, de teama de a nu fi judecaţi ca slabi şi sentimentali.

Animalele ne reamintesc că lumea nu este un loc în care trebuie să ne omorâm unii pe alţii ca să fim singuri la strachina cu mâncare.

Societatea noastră şi modul în care ea funcţionează sunt comparate adesea cu jungla sau cu societatea lupilor, cu singura deosebire că şi prădătorii feroce ucid doar cât au nevoie pentru a supravieţui ei şi puii lor. Noi, oamenii, furăm „fără număr”, minţim din obişnuinţă şi înşelăm din plăcere.

Cineva îmi spunea că nici nu se gândeşte să îi pese de soarta animalelor când copiii îi mor de foame. Eu mă gândeam atunci că într-o ţară unde şi animalele o duc bine nu ar exista copii care mor de foame.

Câteva clişee şi traduceri

Bărbaţii cu pisici sunt parteneri extraordinari – Pisicile sunt animale independente şi capricioase care privesc oamenii cu condescendenţă. Orice bărbat care umblă în tot oraşul să găsească o zgardă antipurici roz nu se va supăra să aştepte ore în şir până te hotărăşti tu care dintre cele 300 de perechi de pantofi probate vine acasă cu tine. Pe de altă parte, un astfel de bărbat are mari şanse să fie gay!

Bătrânii singuri au papagali şi/sau pechinezi – Papagalul nu se irită şi nu zbiară dacă îi povesteşti aceeaşi scenă din Al Doilea Răyboi Mondial la nesfârşit, iar pechinezul este maevrabil datorită dimensiunilor mici, dar în acelaşi timp îndeplineşte şi rolul unui câine „cu drepturi depline”: îşi obligă stăpânul la activitate fizică şi socializare.

Stiai ca… exista pasari care pot vorbi?

Nu eşti cocalar adevărat dacă nu ai un câine agresiv
– Se preferă rasele extrem de puternice şi cu tendinţe agresive, echivalentul canin al maşinilor „tunate”. Este mai uşor să înrăieşti un animal decât să îl dresezi, la fel cum e mai uşor să distrugi decât să creezi.

Mini-căţelul în braţele fetei de bani gata – Are dimensiunile şi aspectul unei poşete, dar atrage de n ori mai multă atenţie şi conferă o latură umană şi responsabilă chiar şi celor care nu o au. Paris Hilton e de neimaginat azi fără Tinkerbell, dar ce nu se ştie e că Paris nu are grijă de câine, ci are o persoană special angajată în acest scop.

Femeile preferă, statistic, pisicile, iar bărbaţii – câinii – Nevoia noastră a de antropomorfiza lumea din jur a creat acest stereotip, dar nu există nicio bază reală a lui. Se pot găsi asemănări între pisici şi femei, la fel cum se pot găsi şi asemănări între câini şi bărbaţi, atunci când vine vorba de comportamente, dar se ştie bine că ne asociem cu persoane care ne completează, nu care ne dublează felul propriu de a fi.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton
OSZAR »